Într-o vineri, se întâmpla să fie exact după ziua mea, m-am întâlnit cu o oportunitate probabil unică de a efectua turul Camerei Deputaților și a Senatului, înstituții aflate în cadrul celei mai mari clădiri din Europa și a doua din lume: Palatul Parlamentului. Mi-ar fi greu să spun acum ce anume m-a impresionat în mod special deoarece e greu să aleg, dar țin să menționez aici sălile de plen ale Camerei Deputaților – pe care o văzusem doar la televizor în cadrul adunărilor generale – și a Senatului care avea verdele ca și culoare predominantă, aceasta fiind și culoarea reprezentativă a Senatului României.
Cred ca am petrecut în jur de 4 ore pe holurile și în sălile imensei instituții, dar timpul a trecut fără ca eu să îmi dau seama, surprins fiind de noutățile care tot continuau să vină. Un lait motiv observat a fost acela că aproape in fiecare încăpere, ceea ce era pe tavan era reprezentat și sub formă de mozaic din marmură pe podea.
Un alt element care mi-a atras atenția a fost acela că Palatul Parlamentului este construit de români cu materiale românești. Fiecare piesă de marmură, draperii, covoare sunt fabricate în diferite colțuri ale țării, ceea ce ar trebui să trezească și mai puternic sentimentul de mândrie din fiecare român. În ceea ce privește covoarele, demn de a fi precizat mi se pare faptul că acestea au fost țesute pe loc, în încăperea în care urmau să fie folosite, fiind de o mărime și greutate enorme.
Piesa de rezistență, ca să spun așa, a acestei vizite a fost aceea că am avut parte de un tratament special față de ceilalți turiști având privilegiul de a vizita și biroul Președintelui Senatului – Călin Popescu Tăriceanu. Despre acea cameră știm că inițial era destinată lui Nicolae Ceaușescu, însă acesta nu a putut niciodată să o folosească, motivele fiind arhicunoscute.
În final, mă declar fericit și norocos deoarece am avut această șansă și mă gândesc că poate într-o zi, voi fi eu cel care prin funcția deținută în Parlament să le pot oferi altor copii șansa pe care am avut-o eu.
